1-23

Santa Divota hè stata pruclamata Patrona di a Corsica in u 1820

Saria nata in Corsica, in Mariana, cum’ella hè scritta in u testu di l’ondicesimu sèculu « Passio Devotae » (a Passione di Santa Divota) è marturiata à u sèculu terzu sotta à u regnu di Diuclezianu.
Stava ind’è u Senatore Eusebiu chì ghjera un omu bonu è chì a lasciava praticà a so religione.

Ma un inviatu di u guvernu rumanu, chjamatu Bàrbaru, imparò chì ci era una donna, cristiana, chì ùn accetava micca di cunsacrassi à i dii pagani di l’èpica. A fece trascinà annantu à un pavimentu petricosu eppo appende à un treppede. Quandu ella hà espiratu, dice a legenda chì una culomba si n’hè scappò da a so bocca.

L’avianu da brusgià u lindumane.

Allora, a notte dopu, dui cumpagni di soiu, chì si piattàvanu in u circondu di Mariana, vensenu à arubbà a salma di Divota è mìssenu u so catàveru in una barca pè mandalla in Àfrica. Ma una timpesta tamanta si pisò, mettendu u battellu è i so passageri in perìculu.

Tandu, s’affaccò una culomba, chì istradò i viaghjadori versu a cità di La Turbie induve elli sò  sbarcati, abbastanza vicinu à u scogliu di Mònacu.

Hè cusì chì Santa Divota ghjè diventata a Patrona di u Principatu di Mònacu.

Ci serebbi d’altronde una confusione trà Santa Divota è Santa Ghjulia, chì lsi puderia spiegà, pò esse, cusì : u manuscrittu s’intitulava « Passio di Votae » senza dà u nome di a Santa cun esattitùdine è pare ch’ellu si trattava di Santa Ghjulia di Cartàgine, marturiata ella dinù.

Quandu ci hè stata l’invasione di l’Àfrica da i Vàndali in lu 429, i veschi catòlichi averìanu pigliatu e so relichie è l’averìanu traspurtate in Còrsica, induve elli eranu esiliati. Sarebbe in Còrsica chì u « dei votae » si trasfurmò in Divota. Dopu, e relichie funu mandate versu Livornu eppo La Turbie.

In u 1639, i Corsi anu dumandatu à u Principe di Mònacu, Onoratu II, u trasferimentu di e relichie di Santa Divota in Còrsica, quandu elli èbbenu amparatu chì a Santa era nativa di l’ìsula.

Ci èranu dui libri chì ne parlàvanu : unu scrittu da un certu Romero, è un antru chì trattava di a crunulugìa di i santi, scrittu da un frate, Don Vincente Barralis Salerne.

U Prìncipe accettò, è cusì hè natu u cultu di Santa Divota in Còrsica.