1-24

Resistante Bastiacciu

Ghjuvanni Nicoli hè natu in San Gavinu di Càrbini, u 1 di settembre di u 1899. Sorte da una famiglia di cummercianti mudesti. Hà fattu a so scola primaria in paese, è u corsu cumplementare in Livìa. Passa u so brevettu in u 1916 è vene addimessu à a Scola Nurmale d’Aiacciu duv’ellu passerà dui anni.
Mubilizatu, si passa listessu u so brevettu superiore in u 1920.

L’annu dopu, ottene u so primu postu di stitutore in Soriu, eppo in Santa Lucìa di Portivechju, trà u 1922 è u 1923.
In u 1923, parte à u Senegale, duv’ellu sterà sin’à u 1935.Quallà insegna, in Bamako, po diventa direttore di a so scola.

Oltre u so insignamentu, publicheghja un libru di pedagugia chì porghje risposte è prupone vie di pedagugìa per aiutà i zitelli neri, pigliendu in cunsiderazione u fattu socioculturale è i particularìsimi propii à u so locu.

In u 1936, volta in Còrsica, qualchì mese, nanzu d’esse mandatu in Parigi. Aderisce tandu à u Partitu Sucialistu. Volta in Còrsica induv’ellu serà direttore di e scole. Giurnalistu à stonde, publicheghja artìculi induv’ellu piglia pusizione contr’à u fascìsimu.

Quand’ella schjatta a guerra, hè mubilizatu. Batte e pievi di u circondu è piglia cuntatti cun resistanti di u Pumonte da strutturà cellule di rivolte. Qualchì simana dopu, accumpagna à Arturu Giovoni in Marseglia è adderisce à u Partitu Cumunistu.

Cun Giusti, accòglienu u sottumarinu Casabianca, è arrècanu arme à e cellule resistante di u Pumonte.

Nove ghjorni dopu à a fucilata d’Aiacciu induv’elli pèrdenu a vita Giusti è Mondoloni, traditu è palisatu, Nicoli hè arrestatu da agenti di l’OVRA.

Purtatu in Bastia, u so prucessu s’apre u 28 d’agostu di u 1943. Nicoli, cundannatu per fatti di resistenza, hè cundannatu à esse fucilatu in u spinu, ciò ch’ellu ricusa. Dicerà à u so boia : « Ùn ai mancu u curagiu di guardammi in l’ochji per tumbammi. Sì un vigliaccone ». Hè minatu à morte è scapatu.
U 30 d’agostu, scrive à i so figlioli, nant’à un pacchettu di sigarette.

« À i mo figlioli,
Da quì à una stonda aghju da more. Sè vo sapìssite cum’o sò calmu, guasi felice di more per a Còrsica è u partitu. Ùn pienghjite micca, àppiate u surrisu. Sìate fieri di u vostru babbu. Ellu, a sà chè vo pudete esse fieri, a testa mora è u fiore rossu, hè l’ùnicu dolu ch’o vi dumandu. À u sogliu di a tomba, vi dicu chì a sola idea chì, nant’à a nostra pòvera terra, mi pare bella, hè l’idea cumunista.
Morgu per a nostra Còrsica è per u mo partitu. »
Ghjuvanni Nicoli, Bastia, u 30 d’agostu 1943. 3 ore è mezu di mane.