1-10

Da 457 à 484, sbàrcanu i Vandali in Còrsica. Puderìa esse durante a so incursione ch’ella serebbi stata marturiata Santa Ghjulia, Santa Patrona di l’ìsula. Trà 484 è 533, Goti pratècanu à so tornu incursioni spietate nant’à e coste di a Còrsica, po Bisantini, trà 533 è 541. Goti vòltanu, in stu Mediterraniu in sussuru, da 541 à 553. Veneranu dopu Lungubardi, nanz’à l’invasioni More, « ràpide è sanguinose » segondu Ghjuvanni Della Grossa. In l’809, sfòndanu Aleria, è una grande parte di a pupulazione hè ridotta in schjvitù. In l’846, Barbareschi si sèrvenu di a Corsica cum’è basa indietru per attaccà à Roma. Infine, da u 1014, Pisani è Ghjenuvesi s’addunisceranu da scaccià à Sarracini da u Mediterraniu è da a Corsica. Stu perìudu longu hè zeppu d’invasioni, turmenti è guai per a pupulazione di Còrsica, si ne ritene l’anticu stintu di difesa chì face di i Corsi, un pòpulu chì cunnosce, dipoi tempi landanoni, u spìritu di resistenza.